La lansarea cărţii „130 de istorie liberală în Vrancea”, actualul preşedinte al PNL, deputatul Nini Săpunaru, l-a lăsat pe Oprişan să le sufle-n tort şi-n ţeastă liberalilor, chiar de ziua lor. Astfel, Oprişan i-a primit pe liberali, în frunte cu Crin Antonescu, acest Mireille Mathieu al politicii româneşti, în Muzeul Unirii, de parcă i-ar fi primit acasă la mama lui, la Boloteşti, cam tot un fel de muzeu, dar al furăciunilor de materiale de construcţii ANL. I-am putut „admira”, la lansarea cărţii scrise de Eduard Lambrino (Zizi Lambrino, aşa cum l-am botezat, datorită realelor calităţi de „menajist a trois” între Nini şi Oprişan), printre alţii, pe liberali „de seamă” cum ar fi Cătălin Popescu, zis „Tomberon”, Nicu Mazere, zis „masterandul din Hala Focşani” şi alţi liberali care au intrat în PNL când i-a dat afară Oprişan din PSD dar şi o suită de pesedişti spălători de şosete la Boloteşti sau la intrarea în CJ, printre care Dragoş Bârlădeanu zis Ramă Groasă.
Ruşinea produsă liberalilor de Nini şi compania, chiar de ziua când, presupun, ar fi vrut să se bucure între ei, a culminat cu momentul în care Nini i-a mulţumit lui Oprişan pentru că i-a lăsat în Muzeu (bănuiesc că mulţumirile pentru miliardele de lei – bani publici pe contractele de proiectare i le-a transmis în particular). Şi uite-aşa s-a mai scris, cu cerneală maro... o filă de istorie liberală de pe plaiurile mioritice... . Concluzia blogului: să-ţi fie ruşine, Zizi Lambrino!
P.S. N-am citit cartea, dar sunt curios dacă Lambrino, pe care l-au ajutat doi reprezentanţi de seamă ai iliescianismului de suprafaţă şi de underground – Horia Dumitrescu şi Ionuţ Iliescu, a consemnat şi momentul în care, după încercarea de debarcare a lui Oprişan din fruntea CJ, „Zizi” a fost umilit în cel mai public loc din Vrancea... . Restul, comentaţi voi, că mie mi-e scârbă.
Cu toate ca nu agreez "stanga", nu pentru doctrina, ci din cauza celor care au compromis-o, nici dreapta nu rasare mai departe, tocmai din aceleasi motive pentru care si stanga nu reprezinta o atractie. Ideea de alianta dintre "stanga" si "dreapta" ma duce cu gandul la armonia unei imbratisari, la caldura strangerii mainii drepte cu mana stanga. Si ca sa mentinem acest registru, sunt situatii cand dreapta - de multe ori lidera actiunilor noastre... manuale - ne poate aduce si viciu de imagine atunci cand, bucurosi ca ne putem tine organul pentru a ne usura de nevoi, de obicei cu dreapta, ne vine in minte sloganul "Viitorul tarii e in mainile noastre". Pic, pic, pic...
RăspundețiȘtergereHahahahaha! Hai ca m-ai distat, desi nu-mi vine sa rad... Bravos, natiune! Anonimule, inscrie-te intr-un partid! Asa, macar ca experienta... :))
RăspundețiȘtergerescuze, m-ai DISTRAT
RăspundețiȘtergere