Iubesc, procreez şi mă tem! :))

Iată că, la numai câteva zile după plecarea poetului la cele veşnice, a mai apărut o moştenitoare, care cere, normal, o parte din averea lui Păunescu. Fie că e averea de deputat, fie că e cea de poet, banii n-au fiţe. Şi uite cum aflăm că „bardul” a avut şi el vicii şi n-a putut să-şi ţină „talentul” înăuntru... . Şi, coroborat cu scandalul pitzipoancelor lui Negoiţă, Bănicioiu şi cine ştie de cine-om mai afla, ne dăm seama că PSD-ul e un partid „hormonal”. Întrebarea e: cum mai poţi să scrii poezii despre morală sau să ţii lecţii prin Parlament despre asemenea virtute, când tu însuţi nu poţi să dai dovadă că eşti în stare să o aperi? Deci, totuşi, iubirea... 

P.S. Am fost „acuzat” de câţiva cititori ai blogului că aş fi de acord cu ce-a reprezentat Păunescu pentru omenire. Nimic mai fals. Doar îmi place poezia lui. Iar ceea ce-a făcut ca om, nu pot judeca eu. Doar ca politician... .