Fostul director al Direcţiei Judeţene de Cultură Vrancea (Dumnezeu să-l ierte!), fost prieten de-al meu şi de-al altor jurnalişti vrânceni, a murit în noiembrie 2009. Atunci a fost ultimul articol mai consistent, mai informat, publicat în Puls-ul din Ziarul de Vrancea, o pastilă cu pretenţii de pamflet dar care, cel puţin cât trăia Puiu, era plină de sâmburi de adevăr. Am sesizat, şi nu numai eu, că de când a murit Puiu Siru, cel care-i trecea pragul în fiecare seară, înainte de „bunul de tipar” al ZVN, lui Condurache, directorul ziarului, Puls-ul, chiar şi aşa – zisele editoriale, sunt din ce în ce mai insipide, inodore, incolore. Oare de ce? Trebuie de văzut... . Nu-i defel exclus ca Puiu Siru să fi fost unica sau cel puţin cea mai importantă sursă de informaţii (omul ştia tot ce mişca în Vrancea) şi de inspiraţie pentru directorul Ziarului de Vrancea. Din nefericire, Ziarul de Vrancea e din ce în ce mai slab, cel putţn la capitolul editorial şi Puls, materiale care erau unele dintre cele mai citite la cotidianul local. Moartea lui Puiu, coroborată cu blatul făcut de Condurache cu Oprişan, întru fericirea lui Nini Săpunaru şi alţi politicieni apropiaţi PSD şi ZVN, au făcut ca cel ce-a fost cândva, nu demult, stindardul luptei anticorupţie în Vrancea, din punct de vedere al poziţiei civice, să devină o unealtă în mâna unor oameni politici corupţi, care a început să servească interese pecuniare, politice, şi care nu mai spune „ce alţii ne ascund”... . Păcat... .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu